Metode și măsuri de urgență pentru intervenția în caz de deversare de petrol

Localizarea deversărilor de produse petroliere și de țiței

În zonele acvatice, barajele de protecție împotriva scurgerilor de petrol și de produse petroliere sunt mijloacele de reținere și de intervenție în caz de deversare de petrol și de produse petroliere. Funcțiile importante ale barajelor sunt: prevenirea răspândirii petrolului la suprafața apei, reducerea concentrației de produse petroliere pentru a facilita curățarea și tragerea (devierea) petrolului departe de zonele sensibile din punct de vedere ecologic.

Barajele de barieră se subîmpărțesc în: baraje de deviere (baraje de deviere a petrolului BN) – pentru a proteja țărmul de petrol și produse petroliere și pentru a le îngrădi; baraje de sorbire (baraje de sorbire BSS) – pentru a absorbi petrolul și produsele petroliere; baraje gonflabile – care permit desfășurarea lor rapidă în zonele acvatice; baraje gonflabile grele – pentru a îngrădi un petrolier la terminal.
Odată ce o deversare de petrol a fost localizată, următoarea etapă este curățarea deversării.

Metode de intervenție în caz de deversare de produse petroliere și țiței

Există mai multe metode de reținere a deversărilor de petrol: termică, mecanică, biologică și fizico-chimică. Principala metodă de intervenție în caz de deversare de petrol este recuperarea mecanică a produselor petroliere. Această metodă este cea mai eficientă la începutul deversării, deoarece stratul de petrol rămâne gros. Recuperarea mecanică este dificilă atunci când zona de răspândire este mare, grosimea stratului de petrol este mică și există o mișcare constantă a stratului de suprafață sub influența vântului. Acest lucru face dificilă utilizarea acestei metode. De asemenea, pot apărea complicații la curățarea porturilor și a șantierelor navale de produse petroliere, acestea fiind de obicei contaminate cu diverse gunoaie, scânduri, așchii de lemn și diverse obiecte care plutesc pe apă.

Metoda termică este utilizată în cazul grosimii mari a stratului de petrol după poluare, înainte de începerea formării emulsiei cu apa. Metoda se bazează pe arderea stratului de petrol. Este suficient de bine combinată cu alte metode de lichidare a deversărilor.

Metoda mecanică. Un exemplu de astfel de metodă este colectarea produsului petrolier de către skimmere.

Skimmerele sunt concepute pentru a colecta petrolul direct de la suprafața apei. În funcție de tipul și cantitatea de produse petroliere deversate și de condițiile meteorologice, se utilizează diferite tipuri de skimmere, atât în ceea ce privește proiectarea, cât și principiul de funcționare.

Scurgătoarele de ulei se subîmpărțesc în autopropulsate, staționare, remorcate și portabile pe diferite ambarcațiuni, în funcție de metoda de deplasare sau de fixare. În funcție de principiul de acțiune – pe pragul de ulei skimmere, skimmere oleofile, skimmere cu vid și skimmere hidrodinamice.

Metoda fizico-chimică utilizează dispersanți și sorbenți și este eficientă atunci când colectarea mecanică nu este posibilă, de exemplu, atunci când grosimea peliculei este mică și când o pată de petrol deversată reprezintă o amenințare reală pentru zonele sensibile din punct de vedere ecologic. Sorbenții în contact cu petrolul încep să-l absoarbă imediat, perioada de saturație fiind atinsă în primele zece secunde (presupunând o densitate medie a produselor petroliere). Aceștia formează aglomerări de material care sunt saturate cu petrol la maximum.
În cazurile de deplasare a petelor de petrol spre zonele protejate, se utilizează dispersanți. Aceștia sunt substanțe chimice speciale care descompun pelicula de petrol și o împiedică să se răspândească în continuare. Cu toate acestea, trebuie ținut cont de faptul că dispersanții pot avea un impact negativ asupra mediului.

Metoda biologică este utilizată după metodele fizico-chimice și mecanice, la o grosime a stratului de cel puțin 0,1 mm. Tehnologia de tratare a apei și solului contaminate cu petrol – bioremedierea, se bazează pe utilizarea unor microorganisme speciale, microorganisme pe baza oxidării hidrocarburilor sau a preparatelor biochimice. Numărul de microorganisme capabile să producă asimilarea hidrocarburilor petroliere este mic. Acestea sunt în principal bacterii, reprezentanți ai genului Pseudomonas, precum și unele specii de ciuperci și drojdii. La o saturație suficientă a apei cu oxigen și la o temperatură de 15-20% Cº, aceste microorganisme sunt capabile să oxideze produsele petroliere în proporție de 2g/mp de suprafață a apei pe zi. Cu toate acestea, oxidarea bacteriană la temperaturi scăzute ale apei este lentă, iar produsele petroliere rămân în corpurile de apă pentru o perioadă lungă de timp – până la 50 de ani.

Atunci când se alege o metodă de eliminare a deversărilor de produse petroliere trebuie să se țină cont de următoarele: atunci când se efectuează lucrări de eliminare a accidentelor, factorul principal este factorul timp, încercând să nu se provoace cele mai mari daune ecologice decât deversarea de petrol existentă.